ROMÂNĂ | MAGYAR | ENGLISH

Expoziția în aer liber   
Casele și porțile secuiești construite din lemn constituie o parte specială a colecției muzeului. Particularitatea acestei colecții este dată de faptul că aceste obiecte nu pot fi păstrate în depozit, ca și celelalte piese de muzeu, dar nu pot fi tratate nici ca monumentesau tezaure de artă. Din această cauză păstrarea și menținerea lor cauzează probleme mari pentru muzeu.

La sfârșitul secolului al 19-lea etnografii și-au dat seama de faptul că porțile tradiționale și casele secuiești păstrează modalități și tehnici de construcție, care au dispărut deja sau sunt pe cale de dispariție. Acest fenomen s-a datorat faptului, că din cauza industrialismului omul de la sat nu a mai construit case tradiționale în mod tradițional. Imitația caselor orășenești a câștigat teren și la țară, iar casele neglijate au devenit simbolul mizeriei și sărăciei în ochii populației rurale.

Din această cauză etnografii secolului al 19-lea și-au dat seama că trebuie să salveze formele tradiționale de construcții. Această activitate s-a dovedit a fi una foarte utilă, numai că ei s-au concentrat mai mult asupra salvării amintirii acestor monumente prin desene, fotografii, etc., decât asupra salvării obiectelor propriu zise. Începând cu 1955 edificiile mai tradiționale erau declarate monumente de artă. Scopul acestei mișcări era salvarea acestor edificii nu numai pe hârtie, dar și în viața reală.

În anii șaizeci a devenit evident faptul că nici această încercare nu era de ajuns pentru a salva aceste edificii tradiționale: foarte multe dintre ele se pierdeau, șipăstrarea lor în muzee a devenit necesară.
La sfârșitul anilor șaizeci în curtea muzeului a fost aranjată o gospodărie secuiască cu o casă tradițională din Ciucsângeorgiu, o poartă secuiască din Ineu, o „bancă pentru bârfit” și un gard. După ce instituția s-a mutat în clădirea Cetății Mikó, și a primit și teritoriul (2 hectare) din spatele clădirii, ideea unei expoziții în are liber, care să prezinte aceste edificii etnografice, părea mult mai realizabil. În 1972 muzeul a primit aprobarea pentru înființarea unui muzeu etnografic în aer liber. Instituția a cumpărat încă cinci case (fără nici omobilă), cincisprezece porți și un hambar, acțiunea de salvare însă brusc s-a oprit. Cei implicați în această acțiune și-au dat seama că găsirea, renovarea și întreținerea acestor case și porți nu este de ajuns, deoarece fiind smulse din mediul lor natural, semnificația lor se pierde. Intenția muzeului era să reorganizeze expoziția și să aducă viață în ea, însă activitatea pornită cu atâta însuflețire, entuziasm și cu un scop atât de conștient s-a întrerupt. Opinia generală a devenit aceea că aceste case și porți trebuie să fie salvate în mediul lor natural, deoarece numai acolo pot să rămâne în viață.

De atunci au existat mai multe planuri și proiecte care au avut ca scop îmbunătățirea expoziției în aer liber, dar din anumite motive toate aceste planuri și proiecte au eșuat.

În momentul de față colecția noastră în aer liber conține: 6+1 case din Lunca de Jos, 16 porți secuiești, 2 hambare și o fântână acoperită.

Poarta secuiască

Poarta secuiască este considerată actul fundamental al secuilor, gravat în lemn. Structura de susținere este construită din lemn de stejar. Părțile componente sunt fixate prin îmbinarea în coadă de rândunică. Cei trei stâlpi de susținere principali cuprind între ei poarta mică și poarta mare, deasupra au o grindă frontală care le leagă și care este fixată de contrafișe. Poarta are un acoperiș de șindrilă, sub care se pune câteodată porumbar pentru a mări efectul estetic. Înălțimea porții mari este de cel puțin patru metri, pentru ca și căruța încărcată cu fân să poată trece sub ea. Înălțimea porții mici este de aproximativ doi metri și are o structură separată: grindă frontală, contrafișe, portiță în poartă.

Porțile mai vechi au fost ornamentate cu motive geometrice, stilizate, mai târziu cu motive vegetale, mai ales cu motive florale. Motive des întâlnite sunt luna și soarele. Grinda frontală este de obicei decorată cu inscripții: aici au gravat anul construirii, numele gazdei și al soției lui. Uneori putem citi chiar și versuri sau mesaje pe ea, care pot fi considerate un fel de rugăciuni.

Descrierea porților expuse:
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție - Ineu, 1813
  • Poartă mică „legată” - Praid, 1901
  • Poartă „legată” cu acoperiș, fără dată sau inscripție - Imper
  • Poartă mică „legată”, fără dată sau inscripție - Plăieșii de Jos
  • Poartă legată” cu acoperiș, cu inscripție - Chilieni, 1917
  • Poartă mică cu acoperiș,fără dată sau inscripție - Racu
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție - Sânmartin, 1847
  • Poartă „legată” cu acoperiș, fără inscripție - Merești,1823
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție - Păuleni, 1864
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție - Sânmartin, 1829
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție - Fitod, reparată în 1939
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție - Ciucsângiorgiu, 1851
  • Poartă „legată” cu acoperiș, fără dată sau inscripție – Zetea (începutul secolului XX)
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție - Bârzava, 1846
  • Poartă „legată” cu acoperiș, cu inscripție indescifrabilă - Zetea, 1888
  • Rămășițele unei porți „legate” cu acoperiș – Racu
Case țărănești

Pereții caselor sunt făcute din bârne rotunde sau cioplite, la colțuri prinse în coadă de rândunică. Proprietarii mai avuți își construiau fundație din piatră, alții așezau doar pietre ca bază pe pământul bătătorit.  Săpatul pivnițelor nu era răspândit, foarte des săpau doar un fel de groapă cu scopul de a depozita rezervele alimentare. Tavanul camerei era construită din grinzi, la cei mai avuți grinzile erau bogat decorate cu ornamente sculptate. Pe aceste grinzi erau bărduitenumele gazdei care construia casa, numele de fată al nevestei lui și anul construcției. Înălțimea camerei era de obicei corespunzător cu diametrul a 10-12 lemne, aproximativ 2,5 metri. Acoperișul casei este foarte înalt, de multe ori de 2,5-3 ori mai mare decât casa în sine.

Casele expuse:
  • Casă țărănească, cu inscripție pe grindă - Ciucsângiorgiu, 1848
  • Casă țărănească, cu inscripție pe grindă - Sânsimion, 1847
  • Casă țărănească, cu inscripție pe grindă - Cozmeni, 1856
  • Casă țărănească, Plăieșii de Jos, fără inscripție
  • Casă țărănească, Corund, fără inscripție
  • Casă țărănească, Joseni, fără inscripție




Muzeul Secuiesc al Ciucului
Miercurea Ciuc, Piaţa Cetăţii nr. 2
Judetul Harghita, Romania

Galeria Nagy Imre
Miercurea Ciuc, Strada Zsögödi Nagy Imre nr. 175.

Galeria de pe strada Kossuth
Miercurea Ciuc, Strada Kossuth Lajos nr. 12, et. I.
Adresa postală:
Muzeul Secuiesc al Ciucului
530132 Miercurea Ciuc, Piaţa Cetăţii nr.2
Judeţul Harghita, Romania

Tel: (004) 0266-372024
Tel/Fax: (004) 0266-311727
Mobil: (004) 0753-073531

E-mail: info@csikimuzeum.ro
Web: www.csikimuzeum.ro
Poiectul nostru EU:
Sponsorul principal:
Proiectul nostru cultural:
Susţinător:
Developed by Designed by